de Ela Ionescu
Aseara, inainte de spectacol, mi-am golit mintea si sufletul de mine.
Am zis: “Sunt un recipient pentru ea. Pentru Star.” 
Si-am asteptat. Dar glasul meu a sunat stins. Cantecul nu se voia cantat. Zambetele si lacrimile nu erau decat amintiri ofilite ale celei care nu se arata, ale frumoasei mele Star.
Ea nu a venit. Dar mi-a oferit, prin lipsa ei, macar un moment de sinceritate totala.
“N-am crezut vreodata ca poti sa fii atat de singur..” am spus eu cu vorbele ei si cu sufletul meu, atat de golit de mine, incat ecoul se mai aude si acum…atat de singur…atat de singur…
Aseara, o prietena regasita miraculos, desi ne despart mari, tari si oceane ( acum locuieste in Canda), a venit sa vada spectacolul. Si cat mi-am dorit sa o cunoasca pe Star…
Aseara, in sala a fost Maria Raducanu, de vocea careia sunt iremediabil indragostita. Si cat mi-as fi dorit s-o auda pe Star ademenindu-si cu glas fermecat de sirena iubirile spre moarte.
Aseara, Iulian a venit pentru a doua oara sa ne vada si sa ne fotografieze. De data asta cu sufletul. Si mi-a adus primele cadouri de Craciun: cateva poze cu Star… de la spectacolul trecut.
Aseara Horia si Cristi si-au dirijat impecabil orchestra de sunete si lumini.
Inainte sa plec, mi-am sprijinit o clipa sufletul ,obosit de atata nimic , pe un vechi pian dezacordat si nu am plans… Si-am incercat sa ne iert pe amandoua.
ne e dor de voi aici, la targoviste,hipiotilor!
cand mai jucati in fata noastra?
De: berechet c. pe 06/02/2010
la 00:36
Ne-ai bucurat pe toti, in afara de tine insati. Esti prea exigenta! Poate de aceea si ata de minunata! Craciun fericit, Star!
De: cristina Big John pe 20/12/2009
la 17:40