Publicat de: Flavia Crainicu | 30/01/2009

Eu, candva, demult …

(Ela despre Starsau Star despre Ela?)

Cand am inceput sa lucrez la rolul asta, interiorul meu era aranjat destul de exact. Stateau frumos pe rafturi borcane cu prietenie. Indatoririle zilnice erau insirate decorativ pe sfoara. Dezamagirile, singuratatea si tristetea – ascunse destoinic in sertarele din spate… Si iubirile, dragele mele iubiri, imblanzite si asezate in recipiente specifice, dupa forma, culoare si marime: prima iubire, iubirea materna, iubirea casnica, iubirea neimplinita, iubirea inchipuita, iubirea visata…

Stiam pe de rost ce se afla in fiecare coltisor al meu si manuiam, cu eleganta si abilitatea unui jongleur, orice sentiment, mai nou sau mai vechi, din arsenal.

Am incercat sa o plasmuiesc din zambete si din lumina. Ceva nu se lega… Am adaugat un vis despre un copil si muuulta poezie…Si iar nimic. Bezmetica am desfacut pungute cu ingrediente demult uitate, usi prafuite si sticlute cu otravuri fermentate. Convinsa ca stiu dozajele exacte am amestecat iarasi si iarasi licorile magice si…. am gasit-o. Pe ea. Pe Star.

Orgoliul cuceririi mi-a intunecat mintea cu aburi grei. Si cand m-a chemat sa ne plimbam prin ploaie am fost convinsa ca e a mea. Nu am inteles, decat mult mai tarziu, ca eu sunt a ei. Ca vrajita de ea am uitat sa deretic inainte de plecare. Sau, macar, sa sting focul…img_0168

Acum zambetele zboara de colo-colo, la voia intamplarii, lacrimile dau in clocot si nu le mai pot opri, somnul mi s-a irosit demult, iar pe dusumea se lafaie o balta mare de bucurie (sticla am spart-o eu, din neglijenta, in „procesul creatiei”). Si umblu prin ploaie, ca un bazar devastat, mana-n mana cu hipioata, cu rebela Star.

Cateodata se face stravezie si dispare razand. I-am spus ca nu-mi plac glumele astea si de-atunci, de cate ori pleaca, imi lasa o neliniste in palma. Ca sa nu ma uiti, zice…

Si nu mai stiu daca ea e pe cerul meu sau eu m-am nascut pe al ei.
Si nu mai stiu daca ea s-a indagostit de stele, sau eu, candva, demult.

Anunțuri

Responses

  1. eu , la fel, te iubesc.

  2. Divino… Neliniştea e ca să nu te uiţi pe tine 🙂

  3. frumos, miscator….bravo!
    nu am vazut inca spectacolul, insa impartasirea ta despre, este magnifica!
    multumesc pentru asta!
    bianca


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: