Publicat de: Flavia Crainicu | 26/03/2009

Un ApUS dE soAre

Ela, dupa spectacolul din 23 martie:

As fi vrut sa va povestesc multe.

De exemplu, despre ingerul care m-a urmarit indaratnic toata ziua de ieri. Sau despre baietii mei, care au plecat pas-pas in zori ca sa mai dorm eu un pic.

Despre Violeta, care si-a renovat salonul de cosmetica ajutata de cliente si care, desi nu mi-a luat bacsis, mi-a urat frumos : aplauze si flori.

Despre domnul de la benzinarie care mi-a spalat geamurile masinii doar pe jumatate si m-a linistit curtenitor in privinta furtului de benzina din rezervor.

Despre… casierul zambitor, din aceiasi benzinarie, care, si-a amintit de mine din vremea cand cumparam obsesiv trenulete din seria Thomas&friends dupa fiecare injectie incasata de fi-miu. Despre florareasa care a ramas usor contrariata, desi i-am explicat ca cele patru lalele sunt pentru un spectacol si ca nu ma duc la nici un mort. Despre fata care mi-a dat voie sa schimb banda in intersectie la Unirii, si-apoi mi-a zambit…


Despre cum am montat decorul in echipa. Despre Flavia, care a fost cu noi. Despre cum ne-am spalat pe maini in aceeasi chiuveta, in acelasi timp, ca in tabara. Despre cum ne-am furat unii altora cartofii prajiti – mai exact eu lui Andrei (scuze!) si Lari…tuturor :-). Despre cum am ras…si am ras…

Despre Mihai, care nu cere nimic, dar da totul. Despre Cristina si Adi, doi copii care si-au luat in serios rolul de a ne proteja pe noi, adultii bezmetici din jur. Despre lumini perfecte…

Despre cat de frumoasa era sora mea. Despre expresia de copil coborat din carusel pe care o avea Sebi dupa spectacol. Despre cat ma bucur ca a venit Gabi, doctorita adorata a lui Dimitri, sa ma vada…

Despre placerea nebuna cu care am jucat.

Despre aplauze, flori si flotari 🙂

Despre imbratisari care spun mai mult decat un infinit de cuvinte.

Despre surprize si prieteni dragi. Despre lucruri care se spun sau nu. Despre motivele care ne fac sa respingem perfectiunea. Despre cat de important e sa iti faci planuri si cat de inspaimantator de frumos e sa renunti la ele.Despre stele…

Despre cum am condus cu 100de km/ora catre casa, cu trupul amortit si cu sufletul ramas suspendat, neregulamentar, undeva in mijlocul spectacolului.

Despre cum, tarziu, in noapte, ascultand respiratiile barbatului mic, si pe ale celui mare, mi-am auzit sufletul intrand tiptil in dormitor…

Am vrut sa pun toate astea intr-o forma perfecta.Ca o picatura de ploaie. Dar pentru ca ingerul n-a mai fost azi langa mine( as vrea sa ii transmit pe aceasta cale ca nu ii port pica, sunt sigura ca a avut treburi importante in alta parte.) n-am reusit. Asa ca am renuntat. Ce-o fi, o fi.
Oricum, voiam sa va spun ca ieri am fost fericita. Si ca va multumesc tuturor pentru asta. Si tie ingere.

Apropo – ti-as fi recunoscatoare daca te-ai intoarce. Ma incearca o raceala si nu stiu daca ii fac fata de una singura. (stiu ca stii ca e doar un pretext 🙂

Ps:   Cata vreme am repetat „Hipiotii” m-a urmarit figura cuiva. Si vorbele sale. Cand a trebuit sa scriu prima data pe acest blog as fi vrut sa incep cu vorbele alea…N-am putut. Simteam ca nu am dreptul sa fac asta. Ca as fi o impostoare. Dar, pentru ca totul se intampla in sens, in noi si in afara noastra, iata cum incepea prima mea postare:

Cineva foarte drag mie, desi nu ne cunoastem defel, a spus asa: „M-am facut actrita pentru un apus de soare,am vrut sa daruiesc ce nu se poate darui, eroare de „gandire”(…) Un apus de soare e un apus de soare, in tine, vesnic.” Mariana Buruiana

Multumesc.

Anunțuri

Responses

  1. Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.

  2. prea mari aripile ingerului…

  3. Stiu foarte putin despre teatru. Despre actori, stiu si mai putin. Poate tocmai de asta am primit atat de „din plin” jocul vostru si poate de asta tot ce ati transmis prin el a gasit un teren atat de fertil in sufletul meu si a ramas acolo. Am avut prilejul sa vad mai multe reprezentatii ale piesei si totusi, de fiecare data cand s-a stins lumina si ati intrat (pot sa spun „navalit’?) in scena, am gasit resure sa ma „conectez” la povestea voastra. Nu stiu cum ai reusit, dar caldura si sclipirea de „StaR” din ochii tai le-am regasit de fiecare data la fel de vii, de graitoare si de autentice.
    Si pentru ca am avut ocazia sa te si cunosc „in the real life”, am observat ca Ela din „real life” nu e diferita de StaR. Sunt diferite doar povestea si contextul intalnirii dar amandoua imi sunt la fel de dragi.
    Orisicum, felicitari si tie pentru ca-ti dai sufletul acolo pe scena de fiecare data, si felicitari si lui Felix pentru ca a stiut exact cum sa-si aleaga actorii. Bafta maine la Targoviste!

  4. Ce frumos scris, spus, transpus…Multumesc pentru comorile pe care incep sa le descopar in lucruri marunte cum ar fi un post pe un blog, pentru cuvinte si pentru simtaminte. Mi s-a luminat dimineata! 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: